The strangers are lovers
Imi place cat de foame iti e de mine dimineata, ca si cum as fi soarele, ca si cum iubirea mea ar fi o zi mai lunga, un solstitiu de vara care interzice orice alt anotimp. Imi place cum iti presari gandurile peste ale mele, in drum spre serviciu, pe strazile inghetate, iar prezenta mea prin telefon devine singura caldura care iti e necesara. Imi place cum iti faci orele stiva in jurul nevoilor mele, precum o fortareata; ai fost intotdeauna un om ocupat, dar ai eliberat spatii in multimea responsabilitatilor pentru a ma ghida, de la margine spre centru, ca un abil partener de dans. Imi place modul in care traim zi cu zi, cate o legenda, pe rand, si cum folosim fiecare moment liber ca pe o oportunitate de a ne indragosti, fabricand o nuanta mai inchisa a tonului pe care il are soarele schimbator la apus. Imi place, cand e tarziu in noapte si stralucirea becului a palit, cum tu si eu capatam forma in intunericul domolit, cum visele noastre viitoare sunt in sincronizare si cum decupaje din luminile noastre imbinate patrund umbrele, exact ca o promisiune pe cale de a fi tinuta…
Design by Simon Fletcher. Powered by Tumblr.
© Copyright 2010