No, you don't...

Am facut azi ordine in ganduri si am dat din greseala peste curaj. Si-am zis sa-l sterg de praf. Asa ca n-am sa ambalez nimic de data asta.

Stiu ca am putini prieteni, niciodata nu mi-am dorit prea multi. Dar la sfarsitul anului trecut am inteles mai mult de-atat si da, inca ma doare.

N-ai prieteni atunci cand poti numara pe degetele de la o mana oamenii care isi aduc aminte ca e ziua ta.

N-ai prieteni atunci cand ti se indeplineste cea mai mare dorinta si mai nimeni nu iti spune ca se bucura pentru tine.

N-ai prieteni atunci cand nimeni nu intreaba “cum te simti?”.

N-ai prieteni atunci cand iti faci un amarat de blog si nu sunt curiosi sa-l citeasca.

Si… stiti ceva? Pentru “prieteni”, de astazi am murit.