No, you don't...

Gratuit debit, ca niste petale care se-astern de-a lungul timpului, viata gliseaza in ritmul micilor noastre succese si marilor noastre esecuri. Cantand incet, ca si cand ar aluneca peste ceea ce memoria noastra a ales sa sfarame, peste nelinistitele temeri. Usor, sansele ne scapa printre degete, lasand in urma tot finitul dintre noi. Si, in timp ce ne tintuim cu privirea, tot ce ne parea dificil devine simplu instinct. Ceasul ticaie si fredoneaza pasi marunti pentru ceea ce suntem pe cale sa facem fara nicio plasa de siguranta in asteptare. Avem mize de aceeasi dimensiune ca sufletele noastre si iubim nesincronizati. Uneori, cand credem ca nu mai exista trecut si viitor, ne speriem de acum si uitam adevarul intr-un sertar prafuit. Mintim ca niste slugi necrendicioase si nu ne pasa nici macar de noi. Mereu asteptam ceva, de parca am dormi cu o cutie postala sub perna. Alegem sa gresim si punem piciorul in prag cand am avea poate nevoie de-o usa deschisa si-o pereche de pantofi. Meschini, jucam acelasi joc fara miza si fara reguli si-apoi ne suparam ca nu l-am castigat. 

Si noi, atat de naivi, credem ca traim doar pentru ca patina ruginita a timpului ne taie calea…