Furnici nocturne
carau sufletul cristalin,
obosit de linistea asurzitoare
si m-am gandit
ca poate
am oferit prea mult
cu aripa inimii
si-am cerut prea putin
cu mana ratiunii.
Pietrele sfaramate
imi picurau sub gene
picaturi transparente
din visul norilor
si simteam sub degete
clape nevazute de pian…
daca as fi avut zborul,
as fi ascultat
cantecul mut
al chipurilor pictate
de pensula
tacerilor!
Design by Simon Fletcher. Powered by Tumblr.
© Copyright 2010