No, you don't...

Noaptea avea o crapatura si, dupa ce deversa stele arzande, urma o tacere goala, mai adanca decat orice comoara ingropata. Strada care-mi simtea urmele pe ea avea luciu mat de carbune si arata ca si cand ar fi iubit inainte si ar fi implorat pentru o a doua sansa. In timp ce sorbeam din al doilea pahar, dezbatand daca sa il comand si pe al treilea sau sa cer nota si sa plec, la picioare mi se rostogoleau bucati de lumina, orfane de soare si nedumerite. Potenta fumului si tulpinile ca niste chitari ma faceau sa ma intreb daca sunt inca intreaga sau am fost amestecata in fundal de pensula unui artist.