Ti-au incolacit inocenta in jurul gleznelor si incheieturilor mainilor si te-au silit la obedienta oarba. Ti-au rastalmacit cuvintele, incat nici macar tu nu mai stii ce vrei sa spui atunci cand vorbesti. Ti-au vandalizat mintea cu intentii, le-au numit malefice si te-au pedepsit pentru ele. Te-au hranit cu vina, ca sa te simti satul, si te-au acoperit cu ferestre ca sa te protejeze.
S-au cuibarit in tine, molestandu-ti visele si alimentandu-ti insecuritatile. Aruncand in viziuni increderea in tine, facandu-te sa urasti ce iubesti si sa te temi de acel ceva fara de care nu poti trai.
Le apartii lor cu totul, le-ai copiat principiile si viziunile. Iti ordoneaza sa iti faci rau, chiar si fara sa iti fie aproape, si tu o faci.
Ti-ai planificat candva naivitatea precoce, crezand ca-i vei impresiona atat de tare, incat sa iti cumperi libertatea. Dar aproape ca ai cucerit lumea si ei inca te calca in picioare.
Tot ce ti-au spus ca a fost fundamental in neregula cu tine te-a condus inapoi aici, la inceput. Tot aici trebuie sa se termine, ca sa poti sa evadezi.
Si sa incepi din nou.
Design by Simon Fletcher. Powered by Tumblr.
© Copyright 2010