-
De vreo 8 ani foloseam zilnic, o data la cateva ore, de destule ori si noaptea. Le purtam peste tot, mutandu-le dintr-o geanta in alta cu grija. Cand ramaneam fara, ei, cand ramaneam fara… indiferent de ora, de ploi, ninsori, ger, dubiosii din cartier, mergeam sa imi cumpar. In drum, treceam de fiecare data pe langa notoriul magazin de legale de la Dristor 2 si pe la faimoasa shaormerie. Si ma gandeam ca nu sunt deloc diferita de oamenii pe care ii vedeam in jur. Ca, asa cum pe rubensienele de la coada le-a manat pofta si au venit in viul noptii sa o satisfaca, si pe mine ma subjuga ceva, de fapt poate un amestec intre prea multe si nimic.
Zilele treceau la fel, nu gaseam alternative si nici nu le mai cautam. Il lasasem pe tata sa se ocupe de asta si-mi mai zicea la telefon ce a mai gasit si ma gandeam ca poate incerc, dar nu o faceam.
Ma saturasem ca prietenul meu de-atunci sa imi spuna ca miros prea tare a parfum, ma saturasem sa nu simt mireasma painii calde de la brutaria de peste drum si sa fiu dependenta de substanta care imi provoaca asta. A mai durat ceva pana am ajuns de la “as vrea sa ma las” pana la “astazi ma las”.
Si n-a fost deloc usor, chiar nu. au fost nopti nedormite, atacuri de panica si crize de astm. Si vor mai fi, noroc ca din ce in ce mai rar. Dar voi nu veti crede ca a fost asa de greu, pentru ca nu stiti. Voi nu v-ati lasat de asta!
A trecut o luna de cand nu mai folosesc picaturi de nas…
-
Aseara, dupa ploaia cea de toate zilele, ca doar Bucurestiul e noua Londra lately, am ajuns acasa si am huzurit. Plictisita, m-am certat singura ca sunt nemultumita de ce am. Altii nu numai ca nu au casa, laptop, internet, dar poate nu au nici curent sau apa curenta.. alea sunt probleme adevarate, nu plictiseala unei dudui vineri seara. Am plecat sa imi cumpar tigari de jos. Si.. cand m-am intors si am chemat liftul.. s-a lasat bezna. Nu aveam nici macar telefonul la mine, prin jur nu era nimeni. Pana de curent era in tot cartierul, iar pe holul blocului nu se vedea absolut nimic. Am simtit un fior rece pe sira spinarii, m-au luat ganduri dubioase, m-am panicat… Dar adrenalina si-a facut treaba si am urcat, de fapt m-am tarat, pana la etajul 5, unde stau. Am pipait peretii holului lung, auzindu-mi inima batand tare-tare. Fiind atat de intuneric, a trebuit sa iau usile in ordine si sa le pipai, ca sa o nimeresc pe a mea…
Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost daca s-ar fi luat curentul cu cateva secunde mai tarziu, cand eram deja in lift… :| dar hai sa nu mai cobesc!
-
Sa-mbatranim scuturand din riduri
ca tigancile-n dansuri lascive
inrobind focuri
Sa adormim cu gleznele-abandonate
pe malul marii
degetele sa faca acrobatie
in frunze si muguri
Sa ne latre toti cainii din oras -
noi sa le zambim
Sa lasam furnicile sa ne pieptene parul
Sa nu uitam ca aici am fost lasati
doar o vreme
atat cat sa ne punem urechea pe cer
si cealalta-n asfalt
Sa adunam fir cu fir
intrebarile-n bolul de sticla
poate se-ndupleca cineva
Sa ne lase-o scrisoare
Sa stim si noi ca
asta-i fericirea!
-
La fel ca orice om, si eu am primit de-a lungul timpului sfaturi gratuite. De la vecinele octogenare, de la familie, de la prieteni, de la colegi, de la necunoscuti. Unele au fost in regula, insa altele… nu. “Puteti uita”, vorba aceea!
- Fa un copil pana la 25 de ani, altfel te umpli de riduri!
- Pune mana pe unul cu bani si marita-te, ce cariera, asta e pentru urate!
- Nu mai dormi cu pisica in pat, o sa iti sara la jugulara si o sa te omoare in somn!
- Nu privi inapoi cand cobori scarile, ramai nemaritata!
- Sa nu mergi cu liftul cand esti in perioada aia a lunii, ca faci cheaguri! :|
- Sa nu faci sex din prima seara, ca te pedepseste Dumnezeu si nu mai faci copii!
- Tine degetul intr-un pahar de vin rosu vreo ora si iti trece panaritiul!
- Nu mai bea cola, ca iti cad dintii!
P.S.1: Mai sunt destule, dar nu mi le amintesc acum.
P.S.2: Astept completari din experienta voastra :)
-
Cu unghile muiate-n feromoni,
eu scriu poeme apasate
pe coapse si pe umerii tai goi.
Cu varful limbii-n soapta,
ti-asez rime natangi pe spate
si te patez pe piele
cu fel si fel de lungi cuvinte.
Iau versul si-l alunec
printre degete,
spre gat,
spre incheietura mainii,
spre rounjimea coapselor.
Si tu,
tu stai asa cuminte
si-astepti sa termin.
Hai, termina tu,
caci sub buzele tale
sfarcul meu
devine semn de exclamare!
-
Ca lumina se plictiseste uneori de mine
E-un sinistru-adevarat…
Vezi tu, are teancuri de nevoi aprobate
Cu semne de punctuatie suspendate
Oriunde
Numai pe foaie nu.
Si pentru ca sensul nu se naste
Se spanzura-n fapte baute miselesc
Prin sinele altora.
Sub coasta cu celule nevrotice coapte
Mi-am pus inima la bataie:
Sa scrie, sa zaca fin la ora de sinergie androgina
Sa ierte, sa se zbata,
Sa schimbe simturile toate-n Femeia cu prea putin plural
In personificare.
-
Oras nebun
cu femei care isi lasa
urma la tine in suflet
si strazi cenusii.
In pantecul tau
mi-am baut mintile.
Iata,
se crapa de ziua
si eu te cladesc in cuvinte.
Razand si plangand,
castel de nisip
in care sa-mi odihnesc
tineretea.
Rup cuvantul de la gura
si-l alung din gand.
Vinovata fiind,
Caut aparare sub frunza de nuc.
Bratele tale-nchisoare sa-mi fie!
-
Cat mi-am dorit sa ma saruti sub lumina lunii, pe coltul strazii aleia cu cealalta, la miezul noptii, intr-o vineri, vara…
Am vazut candva un cuplu acolo, exact in acelasi loc, fiecare atat de pierdut in celalalt si in momentul ala infinit. Cat am stat vizavi, accidental privindu-le intimitatea, suvite de ploaie usoara si ceata calduta mi s-au lipit de piele, incercand sa-si cheme un taxi, sa-si gaseasca drumul spre casa…
Lampa de pe strada a luminat picaturile nocturne, ranile unor mii de cutite de argint pe taciunele noptii, ce danseaza cu gravitatia.
Eram asa de adormita incat jumatate din mine a crezut ca-i ireal, in timp ce cealalta s-a gandit la tine. Aceeasi jumatate care si-a adus aminte, mulandu-se pe un deja-vu, cum anumite chestii, ca sincronizarea si iubirea adevarata, se aliniaza la fel ca stelele.. si se si sting din senin… de parc-ar fi niste pliante infame pe care le imparte timpul ca sa-si apropie oamenii.
Si daca m-ai fi sarutat sub lumina aia, in ploaia aia, fix la ora aia, intr-o banala zi de vineri, vara, n-as mai fi stat acum sa pandesc locul ala, exact inainte sa ajung acasa, si n-as mai fi scris despre el. In schimb, n-as mai fi putut sa trec pe acolo fara sa doara…
Ce bine ca nu m-ai sarutat acolo!
-
Nu stiu de ce n-am facut-o pana acum, dar mai bine mai tarziu decat niciodata (asta ar fi bine sa scrie pe cutia de la pilula de a doua zi, cred :)).
Sa va povestesc. De 6 ani, locuiesc in cel mai mare bloc de garsoniere din Bucuresti… posibil si din Romania, pana acum nu am aflat cu certitudine.
Am in jur de 1.500 de vecini, de la copii care abia au iesit la lumina pana la batrani care nu au bani s-o plateasca.
E foarte amuzant cum, la vreun ghiseu, aproape de fiecare data cand e nevoie sa spun la ce apartament stau, sunt intrebata cu uimire “Cat, 783?”
Desi miroase a comunism la toate ungherele, blocul asta, poreclit “comuna 63”, (nici nu e nevoie sa mai spun de ce) e de fapt o lume intreaga, speciala si obscura, din care ma bucur sa fac parte.
Aproape fiecare om de-aici are o poveste. Nimic mai minunat decat sa vezi pe holuri prostituate de orice varsta, doamne cochete, batranei dati cu briantina sau copii care alearga si tipa.
E atat de romanesc totul. Te convingi daca te plimbi pe holurile blocului o singura data. Hai sa va spun cum e la mine pe palier. Vizavi de mine sta Andrei, langa el sta Oana, 3 usi mai incolo locuiesc doua prostituate care au in jur de 30 de ani. La urmatoarea garsoniera sta un preot, langa el o croitoreasa, iar langa croitoreasa o tipa care lucreaza la politia comunitara. Urmeaza niste chiriasi dubiosi, care asculta kiss fm si probabil baga legale de la colt, o batranica cocheta care lasa dara de parfum (bun!!!) pe hol in fiecare dimineata, iar pe restul nu prea ii cunosc. Pe scara cealalta, o familie cu doi copii care are masina de 50.000 de euro si, totusi, sta intr-o garsoniera. Un batran singur pe lume care scrie poezii, o fosta balerina care tine ritmul tarandu-si bastonul pe mozaicul patat de vreme. Cabinete de stomatologie, frizerie undeva la etajul 1. Cand a fost panica de la un incendiu anul trecut, am aflat ca victima era un domn care compunea manele… Si cate secrete mai ascunde blocul asta!
In fiecare zi te poti delecta cu anunturi interesante lipite pe usile de la lift. De la “apa rece, se opreste intre orele…” pana la “pe palierul asta, la a doua usa, este un cuib de trantori care nu va lasa sa dormiti noaptea”.
Pana sa ma obisnuiesc, simteam vibratiile metroului (care trece fix pe sub bloc), si asta imi dadea sentimentul ca traiesc totusi intr-un oras viu. Acum am invatat pe dinafara la ce ore vin vecinii acasa, de cat ori incuie si de cate ori pe saptamana poarta tocuri. Am primit o gramada de sfaturi, am fost intrebata o mie de chestii, am fost certata, complimentata, hranita de vecinii mei.
Asa ca, de final, va spun ca, desi locuiesc in 34 de metri patrati, e de-ajuns sa crap usor usa si patrund intr-o lume infinita si misterioasa :)
